Interviu Relațiile diplomatice cu Ungaria scârțâie: Péter Magyar s-a văzut cu toți omologii vecini importanți, mai puțin cu Bolojan. Problema diplomației românești, analizată de un expert

Analistul de politică externă Ștefan Popescu a analizat într-un interviu pentru „Adevărul”  implicațiile schimbării conducerii de la Budapesta, după 16 ani de guvernare Viktor Orbán, asupra comunității maghiare din România și asupra relației bilaterale dintre cele două state, în lumina celor 100 de zile de mandat ale noului premier, Péter Magyar.

România și Ungaria nu au realizat întâlniri bilaterale la nivel înalt în mandatul lui Magyar Foto: Facebook/ Péter Magyar

Potrivit acestuia, noul Executiv maghiar, deși format în spiritul ideologic al Fidesz, încearcă să se diferențieze de fostul lider și să reformeze aparatul de stat, ceea ce generează tensiuni atât cu UDMR, cât și în interiorul administrației maghiare. 

Popescu apreciază că, în ciuda frustrărilor din perioada electorală, orice guvern de la Budapesta va menține legături strânse cu comunitatea de peste 1,2 milioane de etnici maghiari din România, iar noul premier ar putea încerca să câștige acest electorat. 

În ceea ce privește relația bilaterală, analistul avertizează că Magyar a avut întrevederi cu omologii de la Viena și Polonia, deși până acum nu a onorat vizita la București. Astfel, Ștefan Popescu constată că România nu are o politică de vecinătate bine definită și că dialogul la nivel înalt cu Ungaria este insuficient, în ciuda intereselor comune, precum acordul de solidaritate care vizează piața de gaze sau apartenența la ecosistemul industrial german. 

Ștefan Popescu critică, de asemenea, lipsa unei diplomații consistente și a unui pact politic asemănător celui de la Snagov pentru politica externă, arătând că partidele nu acordă acestui domeniu importanța strategică necesară. 

Ștefan Popescu: „România nu are o politică de vecinătate bine definită”

Adevărul: Ungaria a ajuns la 100 de zile fără Viktor Orbán. Cum se traduce asta pentru comunitatea maghiară din România? Știm cel puțin că actualul premier nu a fost foarte fericit de contribuțiile UDMR-ului la alegeri.

Ștefan Popescu: În perioada îndelungată în care Viktor Orbán a condus guvernul de la Budapesta, legăturile dintre UDMR-ul din România și Fidesz s-au consolidat, iar acest lucru a influențat și relația bilaterală dintre România și Ungaria. Acum, însă, în Ungaria au loc schimbări rapide, iar noul premier, deși s-a format în spiritul ideologic și geopolitic al lui Orbán, încearcă să se diferențieze de fostul său lider. Această atitudine generează tensiuni nu doar în relația cu UDMR, ci și în interiorul întregului aparat de stat maghiar, care s-a dezvoltat și s-a consolidat în cei 16 ani de guvernare Fidesz. Pe de altă parte, cred că este necesar să lăsăm timpul să acționeze, așa cum spunea Cervantes, deoarece apropierea dintre structuri se poate produce în mod natural, chiar și fără intervenția unui partid atât de dominant precum Fidesz. Noua prioritate a premierului Moghior este reforma statului, prin înlăturarea influenței Fidesz din structurile sale și prin reînnoirea aparatului de stat, mai ales în punctele esențiale, cum ar fi schimbarea președintelui Republicii și reforma în mass-media. Aceste transformări sunt importante și nu trebuie ignorate.

La ce se poate aștepta comunitatea maghiară din România, pe mai departe?

Dincolo de anumite tensiuni care sunt inerente, frustrări care au apărut mai ales în timpul campaniei electorale, când poziția UDMR-ului, dar și a comunității, a reprezentanților comunității, dar și comunitatea în ansamblu, a fost în favoarea lui Viktor Orbán, totuși cred că geopolitica și memoria istorică va fi mult mai importantă. Din două puncte de vedere: odată din sensul dinspre UDMR, UDMR nu poate ignora cine se află la putere la Budapesta. În orice moment, indiferent cine va fi, se vor căuta punți de legătură pentru a face legătura cu puterea de la Budapesta. Și invers, dinspre Budapesta, indiferent de frustrările de moment, cred că pe termen lung, niciun premier al Ungariei nu poate ignora un milion o sută douăzeci de mii, maxim un milion două sute de mii, o comunitate atât de importantă.

Poate fi câștigat electoratul acesta de către Péter Magyar?

R: Indiferent de frustrările pe care le poate avea la un moment dat, orice prim-ministru ungar nu poate trece cu vederea masa importantă de etnici maghiari, mai ales că o parte însemnată dintre ei posedă și pașaportul Ungariei. Acest context va deveni, fără îndoială, un teren de competiție politică, iar omul politic Péter Magyar, deși este abia instalat în funcție, va căuta să își consolideze poziția și să câștige acest spațiu electoral. Prin urmare, vom asista la o diversificare a actorilor care se adresează electoratului maghiar, fie că vorbim despre cel din Ungaria, fie despre diaspora, adică despre comunitățile din afara granițelor, printre care nu se află doar cea din România. Comunitatea din România va fi vizată în mod special, scopul fiind consolidarea unor poziții, mai ales a celor politice.

În ceea ce privește relația bilaterală dintre România și Ungaria, este esențial ca țara noastră să își definească o strategie clară, așa cum ar trebui să facă și în relația cu toate statele vecine. Acest lucru este cu atât mai important cu cât Ungaria este al treilea investitor străin în România, iar România ocupă, la rândul său, locurile patru sau cinci în clasamentul partenerilor comerciali ai Ungariei. Prin urmare, România ar trebui să inițieze cât mai repede un dialog la cel mai înalt nivel cu Ungaria, mai ales că cele două state au în comun anumite teme de interes, atât pe plan regional, cât și în contextul crizei din industria germană. Ambele țări fac parte din ecosistemul industrial german și, prin urmare, ar fi necesar să poarte discuții și să colaboreze pentru a stabili o poziție comună în fața acestei crize, care implică, de fapt, o evoluție și o transformare profundă a sistemelor economice. 

Vedem că Ilie Bolojan a discutat pe 15 aprilie cu Péter Magyar la telefon, l-a invitat în România. Nici până astăzi Péter Magyar nu a venit în țara noastră și nici Ilie Bolojan nu a mers la Budapesta, deși a făcut o deplasare de acest tip în decembrie, pe vremea fostului premier. Ce ne arată acest lucru?

Este adevărat că actualul guvern de la Budapesta este unul nou-instalat și are o agendă internă foarte încărcată, însă premierul Péter Magyar a efectuat deja o serie de vizite externe, la Viena, Varșovia și Paris. Este firesc să ne așteptăm ca relațiile bilaterale să fie consolidate, mai ales că România și Ungaria au în comun un acord de solidaritate gazieră, care este unic în regiune și aduce beneficii ambelor state. Prin urmare, nu putem decât să sperăm că cele două țări își vor întări cooperarea. 

Problema este mai degrabă la diplomația României, câtă vreme premierul Ungariei a efectuat vizite în alte state vecine?

În prezent, România nu are o politică de vecinătate bine definită, iar gradul de socializare dintre elitele noastre și cele din țările balcanice, dar și din Europa Centrală, este extrem de redus. Dincolo de întâlnirile formale, organizate de aparatele de stat și adesea marcate de rutină, nu există un schimb real și consistent între clasele conducătoare. Într-un context mondial marcat de reașezări și de mari incertitudini privind capacitatea marilor puteri occidentale de a mai investi sau de a oferi garanții de securitate, vecinătatea ar trebui să devină principala prioritate a politicii externe, deoarece orice stat vecin are interesul ca la frontiera sa să existe stabilitate. Mai ales că avem schimburi intense cu două state membre ale Uniunii Europene aflate la granițele noastre, Ungaria și Bulgaria, dialogul cu acestea ar trebui să fie mult mai susținut. Este greu de înțeles de ce două țări legate de o istorie comună de o mie de ani și de o comunitate importantă de etnici maghiari nu organizează măcar o dată pe an o reuniune comună a guvernelor. Nu este un reproș adresat doar Bucureștiului, ci și Budapestei, însă un asemenea vid de cooperare nu este acceptabil. 

Din păcate, uitați-vă și la relația noastră cu Bulgaria, în special la problema podurilor. Priviți cât de greu găsim o soluție să ne interconectăm! Sigur s-a făcut podul de la Calafat, dar noi depindem de un pod din anii '50.

Cum arată mandatul lui Nicușor Dan în această ecuație?

Nu doresc să atribui această lipsă exclusiv actualului președinte, ci este vorba despre toate administrațiile din ultimii doisprezece ani, care, din păcate, nu au mai avut o politică de vecinătate coerentă. De exemplu, președintele Albaniei nu s-a întâlnit cu un omolog român de douăzeci de ani. În acest context, spațiul sud-est european, care include și Ungaria – o țară foarte activă în Balcanii de Vest – ar trebui să devină principala direcție a politicii externe a României. Consider că problemele pot fi depășite printr-o interconectare mai profundă, mai ales că suntem piețe relativ mici, în căutare de capital și de proiecte. De aceea, o cooperare la nivel regional este esențială; inițiativa celor trei mări este, însă, prea largă pentru a răspunde acestor nevoi. Polonia, de pildă, a reușit să își transforme interconectările în domeniul gazului, devenind un adevărat pivot al Europei Centrale către Marea Baltică. 

Care considerați dumneavoastră că ar fi soluțiile pentru o schimbare de ritm și direcție a diplomației românești?

Aceasta este întrebarea cea mai dificilă. În opinia mea, partidele politice din România ar trebui să înceapă să acorde politicii externe un loc mai important. Privind în mod obiectiv toate forțele politice, se observă că politica externă nu este considerată un domeniu esențial sau cu adevărat important. De regulă, sunt menționate doar două-trei repere, precum parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii și cooperarea în cadrul Uniunii Europene, iar în rest, atenția este redusă. Deși toate partidele au în programe politici externe care par corecte și onorabile, în realitate nu cultivă specialiști în domeniu și nici nu tratează această temă ca pe o prioritate reală. Marile ministere sunt cele care atrag interesul, în timp ce politica externă a fost redusă, în mare parte, la aspecte consulare, pierzându-și astfel din importanță strategică. 

Unde se duc în cele din urmă diplomații care ies de pe băncile școlilor românești?

Mulți tineri diplomați, proaspăt absolvenți, aleg să își înceapă cariera în Ministerul Afacerilor Externe. Cu toate acestea, trebuie să ne întrebăm care este direcția politicii externe a României și cum se desfășoară ea în practică. De multe ori, atunci când un partid preia conducerea unui minister într-o coaliție guvernamentală, celelalte formațiuni politice se retrag și nu își mai asumă responsabilitatea pentru acest domeniu. Totuși, nu este corect să generalizăm, pentru că politica externă presupune cooperarea României sub multiple aspecte și trebuie să fie reprezentată în mod corespunzător. Ea ar trebui să reprezinte un interes comun pentru toate partidele care au reprezentanți în Parlament, nu doar pentru cel care deține portofoliul la un moment dat. Iar partidele ar trebui să fie conștiente că diplomația României nu trebuie schimbată de la un executiv la altul.

Ar fi de bun augur un pact precum cel de la Snagov, cu o strategie de 20 de ani, de 30 de ani, a diplomației românești?

Ar fi de dorit ca partidele politice să încheie un pact asemănător celui de la Snagov, însă rămâne întrebarea cine ar putea să îl inițieze. Până acum, nu s-a reușit nici măcar o declarație comună, ceea ce reprezintă un test de maturitate pe care l-am picat. De pildă, în cazul incidentului cu drona de la Galați, dincolo de discuțiile despre modul în care s-a produs evenimentul și despre reacția autorităților, ar fi fost necesară o declarație de solidaritate din partea tuturor forțelor politice față de cetățenii din județul Galați, din municipiul Galați și din zonele învecinate, care privesc cu îngrijorare situația securitară de la graniță. În acele comunități există, probabil, alegători ai tuturor partidelor, iar un astfel de gest de solidaritate, trecând peste orice diferențe, ar fi dovedit maturitate, pentru că, în fond, este vorba despre țara noastră, indiferent de culoarea politică. Din acest motiv, sunt oarecum sceptic în privința posibilității de a ajunge la un pact de tip Snagov pe tema politicii externe, deși cred că un asemenea acord ar fi binevenit. Totuși, trebuie să avem grijă ca el să nu rămână doar un document formal, însoțit de o fotografie frumoasă, și apoi uitat într-un sertar.